<
Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.De asemenea publica povestirea Moș Nichifor Coțcariu și basmul Harap-Alb in 1877
Basmul numit și poveste, este alături de povestire, snoavă și legendă, una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale, semnalată încă din antichitate, răspîndită într-un număr enorm de variante la toate popoarele.
Basmul a apărut in epica populara, ulterior pătrunzând si in literatura culta (in sec. al XIX-lea, in perioada de afirmare a esteticii romantice). Specie a epicii (culte), naraţiune ampla, implicând supranaturalul sau fabulosul. Personajele (oameni, dar si fiinţe himerice) sunt purtătoare ale unor valori simbolice: binele si răul in diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si rău se încheie, de obicei, prin victoria forţelor binelui. Eroul (protagonistul) este ajutat de fiinţe supranaturale, animale fabuloase sau obiecte magice si se confrunta cu un adversar (antagonistul). Eroul poate avea trasaturi omeneşti, dar si puteri supranaturale (de exemplu, capacitatea de a se metamorfoza). Clasificarea sau funcţiile personajelor, prin raportare la erou (in basmul popular): raufacatori (produc o dauna care trebuie corectata de erou), donatori sau furnizori (personaje întâlnite intamplator de erou, care ii dăruiesc un obiect miraculos ce-l va ajuta la nevoie), ajutoare (se pun la dispoziţia eroului care duce la bun sfârşit o sarcina, cu sprijinul lor). Parcurgerea drumului maturizării de către erou presupune un lanţ de acţiuni convenţionale sau momentele subiectului: situaţia iniţiala de echilibru, intriga (evenimentul care dereglează echilibrul iniţial), acţiunea de restabilire a echilibrului (calatorii eroului, apariţia donatorului si ajutoarelor, trecerea probelor), deznodământul (refacerea echilibrului, răsplata eroului si pedepsirea răufăcătorului).
Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.De asemenea publica povestirea Moș Nichifor Coțcariu și basmul Harap-Alb in 1877
Basmul numit și poveste, este alături de povestire, snoavă și legendă, una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale, semnalată încă din antichitate, răspîndită într-un număr enorm de variante la toate popoarele.
Basmul a apărut in epica populara, ulterior pătrunzând si in literatura culta (in sec. al XIX-lea, in perioada de afirmare a esteticii romantice). Specie a epicii (culte), naraţiune ampla, implicând supranaturalul sau fabulosul. Personajele (oameni, dar si fiinţe himerice) sunt purtătoare ale unor valori simbolice: binele si răul in diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si rău se încheie, de obicei, prin victoria forţelor binelui. Eroul (protagonistul) este ajutat de fiinţe supranaturale, animale fabuloase sau obiecte magice si se confrunta cu un adversar (antagonistul). Eroul poate avea trasaturi omeneşti, dar si puteri supranaturale (de exemplu, capacitatea de a se metamorfoza). Clasificarea sau funcţiile personajelor, prin raportare la erou (in basmul popular): raufacatori (produc o dauna care trebuie corectata de erou), donatori sau furnizori (personaje întâlnite intamplator de erou, care ii dăruiesc un obiect miraculos ce-l va ajuta la nevoie), ajutoare (se pun la dispoziţia eroului care duce la bun sfârşit o sarcina, cu sprijinul lor). Parcurgerea drumului maturizării de către erou presupune un lanţ de acţiuni convenţionale sau momentele subiectului: situaţia iniţiala de echilibru, intriga (evenimentul care dereglează echilibrul iniţial), acţiunea de restabilire a echilibrului (calatorii eroului, apariţia donatorului si ajutoarelor, trecerea probelor), deznodământul (refacerea echilibrului, răsplata eroului si pedepsirea răufăcătorului).
In basmul cult, autorul preia tiparul narativ al basmului popular, dar reorganizează evenimentele stereotipe conform viziunii sale artistice si
propriului sau stil. Basmul cult imita relaţia de comunicare de tip oral din basmul popular, ceea ce conferă oralitate stilului. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu